Întrebări incomode

Întrebări incomode

19.04.2011

Imediat după ce am afişat pagina cu „Crima organizată” au apărut şi reacţiile. Unii s-au prezentat frumos, scriindu-mi în mod civilizat, iar alţii au preferat să mă înjure la telefon, fără a se prezinta, şi să mă ameninţe (ca în cazul în care voi populariza pe cel care îl am în vizor a-l demasca...) cu ce credeţi?

Vă las să vă imaginaţi cum am fost ameninţat...

Ei bine, fac acum precizarea pentru cei care m-au ameninţat, că voi folosi alt Blog împreună cu acesta, şi încă alte 12 Bloguri de limbi diferite, ca să divulg faptele celui pe care l-am vizat. (Posibil că el ştie ce urmează dacă este descoperit, şi de aceea caută să mă intimideze cu injurii şi ameninţări).

Oricum eu nu mă descurajez şi nu mă voi opri din ce am pregătit să public. Trebuie doar un pic de răbdare până când se împlineşte un anumit stadiu în desfăşurarea evenimentelor. Promit că nu va dura mult aşteptarea.

Întrebarea e dacă nu va dispărea Blogul cu totul sau nu m-i se va bloca computerul. Dar dacă este internet oriunde în lumea asta, mi-am luat măsuri de precauţie să copiez arhivele mele pe discuri, şi să le trimit şi altora în mod special să nu se piardă, şi voi folosi computer de împrumut, şi chiar voi face alte zeci de Bloguri numai ca să apară public ceea ce observ că se încearcă a se împiedica.

Partea a II-a

Acum o să vă arăt ceva ce m-i se pare ambiguu în Legea 218/23.04.2002 cu privire la organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, referitor la infracţiunea de „crimă organizată”.

    ART. 32

„(1) Pentru combaterea infracţiunilor săvârşite în condiţiile crimei organizate ori în interesul urmăririi penale poliţia poate utiliza metoda livrării supravegheate.

(2) Livrarea supravegheată constituie metoda folosită de instituţiile sau organele legal abilitate, cu autorizarea şi sub controlul procurorului, care constă în permiterea trecerii sau circulaţiei pe teritoriul ţării a drogurilor ori precursorilor şi bunurilor care fac obiectul unor infracţiuni sau ale căror deţinere şi comercializare sunt interzise, în scopul descoperirii activităţilor infracţionale şi al identificării persoanelor implicate”.◄Citat încheiat.

Aici am o nelămurire, şi de aceea întreb: 

1►Ce garanţie există că procurorul desemnat să autorizeze şi să controleze metoda livrării supravegheate a drogurilor, este de bună credinţă, şi nu este chiar el implicat în asemenea afaceri destul de profitabile?

2►Dacă livrarea supravegheată se repetă la înfinit, cu aceiaşi protagonişti de ambele părţi (infractori şi poliţişti sub acoperire), mai are ea caracterul de combatere a crimei organizate sau o întăreşte şi o consolidează? Spun asta pentru că la adăpostul Legii, aşa cum a fost ea concepută, se dă prilejul autorităţilor să prelungească cercetările la infinit fără a se identifica persoanele implicate, măcar că-i posibil să conlucreze cu ele.

3►Funcţie de timpul parcurs de la publicarea Legii şi de la punerea ei în aplicare, au trecut mulţi ani de combatere a crimei organizate. Şi Legea a fost dată în mod special pentru stârpirea acestui gen de infracţiuni. De ce infracţiunile de crimă organizată în loc să se împuţineze şi chiar să dispară din faşă, ele se înmulţesc văzând cu ochii, în pofida faptului că se înmulţesc şi departamentele de luptă împotriva crimei organizate? Nu cumva se nasc şi alte întrebări incomode pentru instituţia Statului care nu reuşeşte să controleze acest soi de infracţiuni şi pare a fi depăşită de evenimente?

Deci nu este o acuzare, ci doar nişte întrebări fireşti care ş-i le-ar putea pune orice om care gândeşte.

De unde ştim noi (cei care avem încredere în autorităţile Statului), dacă nu cumva Poliţia se implică activ în săvârşirea actelor de crimă organizată mai ales că este protejată de asemenea articol de lege? Cine poate deosebi nuanţa de combatere a crimei organizate cu cea de săvârşire a ei de către organele de Poliţie din cadrul acestui compartiment specializat?

Şi vin aici cu un exemplu de pe vremea ceauşistă.

USLA era ceea ce poporul trebuia să ştie ca fiind „Unităţi Speciale de Luptă Antiteroristă”. Ca să ajungi a fi cadru activ in USLA era necesar să urmezi nişte cursuri deosebite cu antrenamente speciale... Şi înainte de Decembrie 1989 lumea nu ştia mare lucru despre terorism, poate şi pentru faptul că era interzisă mediatizarea.

Totuşi antiteroriştii existau şi se şcolarizau an de an (trupe necesare cândva).

Nu vreau să intru în detalii despre spionaj şi contraspionaj, dar care era deosebirea de nuanţă între un terorist şi un antiterorist? Şi unul şi altul practică acelaş lucru funcţie de comanda primită de la superior.

Abea la cadrele superioare se poate deosebi nuanţa, funcţie de cui slujeşte.

Sper să fiu completat la acest capitol destul de sensibil.

Aştept mesaje pe adresa de e-mail faramahrama@yahoo.es

Oricum, anunţ de pe acum că primul caz de crimă organizată (care v-a fi publicat pe acest Blog şi pe celelalte pe care le-am pregătit), ce rezistă în ciuda tuturor organelor de combatere a ei, nu voi pomeni nimic despre droguri, măcar că este posibil să se ocupe şi cu aşa ceva persoana vizată. Plus de asta veţi observa (din toată relatarea) cum cei care ar trebui să stârpească acest gen de infracţiuni, nu numai că nu-l condamnă, ci chiar îl încurajează şi-l sprijinesc în săvârşirea activităţilor sale ilegale, ca şi cum el ar fi exonerat de răspundere penală indiferent de infracţiunea pe care o practică.

Din aceste motive se ajunge la ideea că dacă s-ar stârpi crima organizată, cei care acum luptă împotriva ei, pe viitor nu-şi mai justifică existenţa decât doar pentru prevenirea ei, ceea ce ar reduce considerabil efectivele acestui departament.

Comentariile sunt aşteptate şi binevenite din partea cititorilor, inclusiv şi din partea juriştilor care pot să răspundă la asemenea întrebări incomode spre a face lumină în mintea omului de rând care nu studiază Dreptul şi nici nu-l înformează nimeni cum de fapt stau lucrurile.

Poate că este o strategie pe care este greu s-o intuim, şi care ar fi benefică Statului Român, referitor la creşterea criminalităţii organizate.

Dar dacă nu se găsesc răspunsuri plauzibile de menţinere a acestei situaţii de fapt, de ce nu se iau măsuri urgente pentru a preîntâmpina ceva previzibil pentru viitorul României?