Dreptul de petitionare

Dreptul de petitionare

30 Noiembrie 2010

Dreptul de petitionare este prevazut in art. 51 din Constitutie 2).

Reglementarea detaliata a modului in care acest drept poate fi exercitat a fost facuta prin Ordonanta Guvernului nr. 27/2002 - 3) privind reglementarea activitătii de solutionare a petitiilor.

Potrivit ordonantei, prin petiţie se înţelege cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poştă electronică, pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale de interes judeţean sau local, precum şi regiilor autonome (denumite în generic, in ordonanta, autorităţi şi instituţii publice).

Pot fi adresate petitii si Parlamentului si Presedintelui Romaniei, dar regimul lor nu este prevazut in Ordonanta Guvernului nr. 27/2002, ci in reglementarile proprii pe care cele doua autoritati le adopta 4) / emit 5)  cu privire la modul de solutionare a petitiilor ce le sunt adresate.

Prin petitie se valorifica un drept sau un interes personal (direct legat de autorul petitiei) ori se aduce la cunostinta autoritatii/institutiei publice existenta unei probleme de ordin general.

In cazul in care petitia nu vizeaza direct un interes personal, ci obtinerea de informatii cu caracter general, ce privesc sau rezulta din activitatea unei autoritati/insitutii publice, solicitantul va trebui sa urmeze procedura speciala prevazuta de  Legea nr. 544/2001, privind liberul acces la informatiile de interes public.

Compartimentul pentru relatii cu publicul din cadrul autoritatii/insitutiei publice primeste, înregistreaza, se îngrijeste de rezolvarea petiţiilor şi expediaza răspunsurile către petiţionari. Petitiile sunt inregistrate si evidentiate separat de cererile intemeiate pe Legea nr. 544/2001.

Ordonanta prevede raspunderea directa a conducătorilor autorităţilor/instituţiilor publice pentru buna organizare şi desfăşurare a activităţii de primire, evidenţiere şi rezolvare a petiţiilor. De asemenea, ordonanta prevede aceeasi raspundere directa a conducatorilor si pentru legalitatea soluţiilor şi comunicarea acestora în termenul legal. Mentionarea expresa a “raspunderii directe” semnifica importanta pe care a dorit sa o acorde legiuitorul activitatii de rezolvare a petitiilor.

In cazul in care o petiţie este adresata greşit (unei alte autoritati/insititutii publice decat cea competenta, potrivit legii, sa rezolve problema sesizata) ea va fi redirectionata, în termen de 5 zile de la înregistrare, de către autoritatea/instituţia care a primit-o si care va proceda si la înştiinţarea petiţionarului despre aceasta.

Pentru ca o petitie sa fie “valabila”, sa fie luata in seama de autoritati, trebuie obligatoriu sa fie semnata de petitionar si sa contina datele de identificare ale petitionarului (nume, domiciliu). In lipsa acestora, petitia nu se ia în considerare şi se clasează.

In termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, autoritatea/instituţia publica trebuie sa comunice petitionarului un răspuns, favorabil sau nefavorabil. Termenul de 30 zile poate fi prelungit cu 15 zile, deci poate ajunge la 45 de zile, in situaţia în care aspectele sesizate prin petiţie necesită o cercetare mai amănunţită; prelungirea poate fi acordata numai de catre conducătorul autorităţii sau instituţiei publice.

Răspunsul trebuie semnat de către conducătorul autorităţii/instituţiei publice ori de persoana împuternicită de acesta, precum şi de şeful compartimentului care a soluţionat petiţia. În răspuns se va indica, în mod obligatoriu, temeiul legal al soluţiei adoptate.

Pentru evitarea “abuzului” in exercitarea dreptului de petitionare, in cazul în care un petiţionar adresează aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice mai multe petiţii, sesizând aceeaşi problemă, acestea se vor conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns care trebuie să facă referire la toate petiţiile primite. Dacă după trimiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie de la acelaşi petiţionar ori de la o autoritate sau instituţie publică greşit sesizată, cu acelaşi conţinut, aceasta se clasează, la numărul iniţial făcându-se menţiune despre faptul că s-a răspuns.

Ordonanta prevede doar sanctiuni disciplinare pentru incalcarea dreptului la petitionare. Astfel, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sau, după caz, potrivit legislaţiei muncii următoarele fapte:

- nerespectarea termenelor de soluţionare a petiţiilor;
- intervenţiile sau stăruinţele pentru rezolvarea unor petiţii în afara cadrului legal;
- primirea direct de la petiţionar a unei petiţii, în vederea rezolvării, fără să fie înregistrată şi fără să fie repartizată de şeful compartimentului de specialitate.

Recomandarea e ca petitia sa fie trimisa prin posta, cu confirmare de primire, sau prin poşta eletronică.

Note:

1) Desigur, aceasta se adreseaza doar organelor de ancheta (politie, parchet).

2) Art. 51 din Constitutia revizuita in 2003 (fostul art. 47 din Constitutia din 1991) are urmatorul continut:
“(1) Cetatenii au dreptul sa se adreseze autoritatilor publice prin petitii formulate numai in numele semnatarilor.
(2) Organizatiile legal constituite au dreptul sa adreseze petitii exclusiv in numele colectivelor pe care le reprezinta.
(3) Exercitarea dreptului de petitionare este scutita de taxa.
(4) Autoritatile publice au obligatia sa raspunda la petitii in termenele si in conditiile stabilite potrivit legii.”

3) Ordonanta Guvernului nr. 27 din 30 ianuarie 2002, privind reglementarea activitătii de solutionare a petitiilor, a fost publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.  84 din 1 februarie 2002 si a fost aprobata, cu modificari si completari, prin Legea nr. 233 din  23 aprilie 2002, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.  296 din 30 aprilie 2002. Ulterior, Legea nr. 233/2002 a suferit o rectificare,  publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 20 august 2002.

4) In acest sens, art. 183 – 187 din Regulamentul Camerei Deputatilor prevad:
“Art. 183. - (1) Oricine are dreptul de a se adresa cu petiţii Camerei Deputaţilor.
(2) Petiţiile vor fi prezentate în scris şi semnate, precizându-se domiciliul petiţionarului sau al unuia dintre petiţionari.

Art. 184. - Petiţiile se înscriu într-un registru, în ordinea primirii, consemnându-se numărul de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul petiţionarului şi obiectul cererii. Forma electronică a registrului va fi prezentată pe site-ul Camerei Deputaţilor.

Art. 185. - (1) Petiţiile înregistrate se transmit Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii şi altor comisii permanente, spre dezbatere şi soluţionare.
(2) Oricare membru al Camerei poate lua cunoştinţă de conţinutul unei petiţii, adresându-se în acest sens preşedintelui comisiei sesizate.

Art. 186. - (1) Comisia sesizată va decide, în termen de cel mult 10 zile, dacă va trimite petiţia unei autorităţi publice competente sau o va clasa.
(2) Petiţionarului i se aduce la cunoştinţă soluţia adoptată.

Art. 187. - (1) Semestrial Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii prezintă Biroului permanent şi apoi Camerei, la începutul fiecărei sesiuni, un raport asupra petiţiilor primite şi asupra modului de soluţionare a acestora.

(2) În raport se vor face menţiuni cu privire la soluţiile date de autorităţile publice la petiţiile care le-au fost trimise spre soluţionare.

(3) Autorităţile publice care au primit petiţii spre soluţionare sunt obligate să transmită comisiei soluţiile adoptate, în termen de cel mult o lună de la primirea petiţiei.”

De asemenea, art. 164 – 167 din Regulamentul Senatului prevad:
“Art. 164. - Oricine are dreptul de a se adresa cu petiţii Senatului. Petiţiile vor fi prezentate în scris şi semnate, precizându-se domiciliul petiţionarului sau al unuia dintre petiţionari.

Art. 165. - Petiţiile se înscriu în registrul general al Senatului, în ordinea primirii, consemnându-se numărul de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul petiţionarului şi obiectul cererii.

Art. 166. - (1) Petiţiile înregistrate se repartizează spre soluţionare de către unul dintre vicepreşedinţii Senatului, desemnat de preşedinte, comisiei permanente competente, potrivit obiectului petiţiei, ori senatorilor cărora le-au fost adresate personal.
(2) Orice membru al Senatului poate lua cunoştinţă de conţinutul unei petiţii, adresându-se în acest scop preşedintelui comisiei căreia i-a fost repartizată.
(3) Senatorul căruia îi sunt adresate petiţii le va transmite spre soluţionare autorităţilor publice competente.

Art. 167. - (1) Comisia va decide care sunt petiţiile a căror rezolvare nu suferă amânare, sesizând de îndată autorităţile publice competente, în vederea soluţionării lor. Pentru celelalte petiţii comisia va decide, în cel mult 10 zile de la înregistrarea lor, dacă le va trimite unei autorităţi publice competente ori le va clasa. În cazuri deosebite problema ce face obiectul petiţiei se prezintă Senatului.

(2) Autorităţile publice sesizate au obligaţia să informeze Senatul, în scris, în termen de cel mult 30 de zile, despre soluţia adoptată.

(3) Petiţionarului i se aduce la cunoştinţă soluţia adoptată.”

5) Soluţionarea petiţiilor adresate Preşedintelui României se face în conformitate cu Normele privind procedura de soluţionare a petiţiilor adresate Preşedintelui României, emise în baza Legii nr. 233/2002 de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, norme cuprinse în Regulamentul de Ordine Interioară al Administraţiei Prezidenţiale. In esenta, petitiile sunt primite si gestionate de Compartimentul Probleme Cetăţeneşti din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, care trebuie sa raspunda petentului in termen de 45 de zile de la primire. Acelasi compartiment se ocupa si de organizarea şi asigurarea liberului acces la informaţiile de interes public, în conformitate cu prevederile Legii nr. 544/2001, cu excepţia dispoziţiilor speciale privind accesul mijloacelor de informare în masă la informaţiile de interes public.

6) Se completeaza in cazul persoanelor juridice.

7) Se completeaza in cazul persoanelor juridice.

8) In cazul persoanelor fizice.

9) Se completeaza in cazul persoanelor juridice.

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

Legea nr. 544/2001

privind liberul acces la informatiile de interes public (publicata in Monitorul Oficial nr. 663/23 octombrie 2001)

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.  CAPITOLUL I Dispozitii generale Art. 1. Accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritatile publice, in conformitate cu Constitutia Romaniei si cu documentele internationale ratificate de Parlamentul Romaniei. Art. 2. In sensul prezentei legi: a) prin autoritate sau institutie publica se intelege orice autoritate sau institutie publica, precum si orice regie autonoma care utilizeaza resurse financiare publice si care isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei, potrivit Constitutiei; b) prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei; c) prin informatie cu privire la datele personale se intelege orice informatie privind o persoana fizica identificata sau identificabila.  CAPITOLUL II Organizarea si asigurarea accesului la informatiile de interes public  SECTIUNEA 1 Dispozitii comune privind accesul la informatiile de interes public Art. 3. Asigurarea de catre autoritatile si institutiile publice a accesului la informatiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relatii publice sau al persoanei desemnate in acest scop. Art. 4. (1) Pentru asigurarea accesului oricarei persoane la informatiile de interes public autoritatile si institutiile publice au obligatia de a organiza compartimente specializate de informare si relatii publice sau de a desemna persoane cu atributii in acest domeniu. (2) Atributiile, organizarea si functionarea compartimentelor de relatii publice se stabilesc, pe baza dispozitiilor prezentei legi, prin regulamentul de organizare si functionare a autoritatii sau institutiei publice respective. Art. 5. (1) Fiecare autoritate sau institutie publica are obligatia sa comunice din oficiu urmatoarele informatii de interes public: a) actele normative care reglementeaza organizarea si functionarea autoritatii sau institutiei publice; b) structura organizatorica, atributiile departamentelor, programul de functionare, programul de audiente al autoritatii sau institutiei publice; c) numele si prenumele persoanelor din conducerea autoritatii sau a institutiei publice si ale functionarului responsabil cu difuzarea informatiilor publice; d) coordonatele de contact ale autoritatii sau institutiei publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail si adresa paginii de Internet; e) sursele financiare, bugetul si bilantul contabil; f) programele si strategiile proprii; g) lista cuprinzand documentele de interes public; h) lista cuprinzand categoriile de documente produse si/sau gestionate, potrivit legii; i) modalitatile de contestare a deciziei autoritatii sau a institutiei publice in situatia in care persoana se considera vatamata in privinta dreptului de acces la informatiile de interes public solicitate.  (2) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa publice si sa actualizeze anual un buletin informativ care va cuprinde informatiile prevazute la alin. (1).  (3) Autoritatile publice sunt obligate sa dea din oficiu publicitatii un raport periodic de activitate, cel putin anual, care va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a II-a.  (4) Accesul la informatiile prevazute la alin. (1) se realizeaza prin: a) afisare la sediul autoritatii sau al institutiei publice ori prin publicare in Monitorul Oficial al Romaniei sau in mijloacele de informare in masa, in publicatii proprii, precum si in pagina de Internet proprie; b) consultarea lor la sediul autoritatii sau al institutiei publice, in spatii special destinate acestui scop. Art. 6. (1) Orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile si institutiile publice, in conditiile prezentei legi, informatiile de interes public.  (2) Autoritatile si institutiile publice sunt obligate sa asigure persoanelor, la cererea acestora, informatiile de interes public solicitate in scris sau verbal.  (3) Solicitarea in scris a informatiilor de interes public cuprinde urmatoarele elemente: a) autoritatea sau institutia publica la care se adreseaza cererea; b) informatia solicitata, astfel incat sa permita autoritatii sau institutiei publice identificarea informatiei de interes public; c) numele, prenumele si semnatura solicitantului, precum si adresa la care se solicita primirea raspunsului. Art. 7. (1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa raspunda in scris la solicitarea informatiilor de interes public in termen de 10 zile sau, dupa caz, in cel mult 30 de zile de la inregistrarea solicitarii, in functie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrarilor documentare si de urgenta solicitarii. In cazul in care durata necesara pentru identificarea si difuzarea informatiei solicitate depaseste 10 zile, raspunsul va fi comunicat solicitantului in maximum 30 de zile, cu conditia instiintarii acestuia in scris despre acest fapt in termen de 10 zile.  (2) Refuzul comunicarii informatiilor solicitate se motiveaza si se comunica in termen de 5 zile de la primirea petitiilor.  (3) Solicitarea si obtinerea informatiilor de interes public se pot realiza, daca sunt intrunite conditiile tehnice necesare, si in format electronic. Art. 8. (1) Pentru informatiile solicitate verbal functionarii din cadrul compartimentelor de informare si relatii publice au obligatia sa precizeze conditiile si formele in care are loc accesul la informatiile de interes public si pot furniza pe loc informatiile solicitate. (2) In cazul in care informatiile solicitate nu sunt disponibile pe loc, persoana este indrumata sa solicite in scris informatia de interes public, urmand ca cererea sa ii fie rezolvata in termenele prevazute la art. 7.  (3) Informatiile de interes public solicitate verbal se comunica in cadrul unui program minim stabilit de conducerea autoritatii sau institutiei publice, care va fi afisat la sediul acesteia si care se va desfasura in mod obligatoriu in timpul functionarii institutiei, incluzand si o zi pe saptamana, dupa programul de functionare.  (4) Activitatile de registratura privind petitiile nu se pot include in acest program si se desfasoara separat.  (5) Informatiile de interes public solicitate verbal de catre mijloacele de informare in masa vor fi comunicate, de regula, imediat sau in cel mult 24 de ore. Art. 9. (1) In cazul in care solicitarea de informatii implica realizarea de copii de pe documentele detinute de autoritatea sau institutia publica, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, in conditiile legii.  (2) Daca in urma informatiilor primite petentul solicita informatii noi privind documentele aflate in posesia autoritatii sau a institutiei publice, aceasta solicitare va fi tratata ca o noua petitie, raspunsul fiind trimis in termenele prevazute la art. 7 si 8. Art. 10. Nu este supusa prevederilor art. 7-9 activitatea autoritatilor si institutiilor publice de raspunsuri la petitii si de audiente, desfasurata potrivit specificului competentelor acestora, daca aceasta priveste alte aprobari, autorizari, prestari de servicii si orice alte solicitari in afara informatiilor de interes public. Art. 11. (1) Persoanele care efectueaza studii si cercetari in folos propriu sau in interes de serviciu au acces la fondul documentaristic al autoritatii sau al institutiei publice pe baza solicitarii personale, in conditiile legii.  (2) Copiile de pe documentele detinute de autoritatea sau de institutia publica se realizeaza in conditiile art. 9. Art. 12. (1) Se excepteaza de la accesul liber al cetatenilor, prevazut la art. 1, urmatoarele informatii: a) informatiile din domeniul apararii nationale, sigurantei si ordinii publice, daca fac parte din categoriile informatiilor clasificate, potrivit legii; b) informatiile privind deliberarile autoritatilor, precum si cele care privesc interesele economice si politice ale Romaniei, daca fac parte din categoria informatiilor clasificate, potrivit legii; c) informatiile privind activitatile comerciale sau financiare, daca publicitatea acestora aduce atingere principiului concurentei loiale, potrivit legii; d) informatiile cu privire la datele personale, potrivit legii; e) informatiile privind procedura in timpul anchetei penale sau disciplinare, daca se pericliteaza rezultatul anchetei, se dezvaluie surse confidentiale ori se pun in pericol viata, integritatea corporala, sanatatea unei persoane in urma anchetei efectuate sau in curs de desfasurare; f) informatiile privind procedurile judiciare, daca publicitatea acestora aduce atingere asigurarii unui proces echitabil ori interesului legitim al oricareia dintre partile implicate in proces; g) informatiile a caror publicare prejudiciaza masurile de protectie a tinerilor.  (2) Raspunderea pentru aplicarea masurilor de protejare a informatiilor apartinand categoriilor prevazute la alin. (1) revine persoanelor si autoritatilor publice care detin astfel de informatii, precum si institutiilor publice abilitate prin lege sa asigure securitatea informatiilor. Art. 13. Informatiile care favorizeaza sau ascund incalcarea legii de catre o autoritate sau o institutie publica nu pot fi incluse in categoria informatiilor clasificate si constituie informatii de interes public. Art. 14. (1) Informatiile cu privire la datele personale ale cetateanului pot deveni informatii de interes public numai in masura in care afecteaza capacitatea de exercitare a unei functii publice.  (2) Informatiile publice de interes personal nu pot fi transferate intre autoritatile publice decat in temeiul unei obligatii legale ori cu acordul prealabil in scris al persoanei care are acces la acele informatii potrivit art. 2.  SECTIUNEA a 2-a Dispozitii speciale privind accesul mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public Art. 15. (1) Accesul mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public este garantat. (2) Activitatea de culegere si de difuzare a informatiilor de interes public, desfasurata de mijloacele de informare in masa, constituie o concretizare a dreptului cetatenilor de a avea acces la orice informatie de interes public. Art. 16. Pentru asigurarea accesului mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public autoritatile si institutiile publice au obligatia sa desemneze un purtator de cuvant, de regula din cadrul compartimentelor de informare si relatii publice. Art. 17. (1) Autoritatile publice au obligatia sa organizeze periodic, de regula o data pe luna, conferinte de presa pentru aducerea la cunostinta a informatiilor de interes public.  (2) In cadrul conferintelor de presa autoritatile publice sunt obligate sa raspunda cu privire la orice informatii de interes public. Art. 18. (1) Autoritatile publice au obligatia sa acorde fara discriminare acreditare ziaristilor si reprezentantilor mijloacelor de informare in masa.  (2) Acreditarea se acorda la cerere, in termen de doua zile de la inregistrarea acesteia.  (3) Autoritatile publice pot refuza acordarea acreditarii sau pot retrage acreditarea unui ziarist numai pentru fapte care impiedica desfasurarea normala a activitatii autoritatii publice si care nu privesc opiniile exprimate in presa de respectivul ziarist, in conditiile si in limitele legii.  (4) Refuzul acordarii acreditarii si retragerea acreditarii unui ziarist se comunica in scris si nu afecteaza dreptul organismului de presa de a obtine acreditarea pentru un alt ziarist. Art. 19. (1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa informeze in timp util mijloacele de informare in masa asupra conferintelor de presa sau oricaror alte actiuni publice organizate de acestea.  (2) Autoritatile si institutiile publice nu pot interzice in nici un fel accesul mijloacelor de informare in masa la actiunile publice organizate de acestea.  (3) Autoritatile publice care sunt obligate prin legea proprie de organizare si functionare sa desfasoare activitati specifice in prezenta publicului sunt obligate sa permita accesul presei la acele activitati, in difuzarea materialelor obtinute de ziaristi urmand sa se tina seama doar de deontologia profesionala. Art. 20. Mijloacele de informare in masa nu au obligatia sa publice informatiile furnizate de autoritatile sau de institutiile publice.  CAPITOLUL III Sanctiuni Art. 21. (1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autoritati ori institutii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere si atrage raspunderea disciplinara a celui vinovat.  (2) Impotriva refuzului prevazut la alin. (1) se poate depune reclamatie la conducatorul autoritatii sau al institutiei publice respective in termen de 30 de zile de la luarea la cunostinta de catre persoana lezata.  (3) Daca dupa cercetarea administrativa reclamatia se dovedeste intemeiata, raspunsul se transmite persoanei lezate in termen de 15 zile de la depunerea reclamatiei si va contine atat informatiile de interes public solicitate initial, cat si mentionarea sanctiunilor disciplinare luate impotriva celui vinovat. Art. 22. 1) In cazul in care o persoana se considera vatamata in drepturile sale, prevazute in prezenta lege, aceasta poate face plangere la sectia de contencios administrativ a tribunalului in a carei raza teritoriala domiciliaza sau in a carei raza teritoriala se afla sediul autoritatii ori al institutiei publice. Plingerea se face in termen de 30 de zile de la data expirarii termenului prevazut la art. 7.  (2) Instanta poate obliga autoritatea sau institutia publica sa furnizeze informatiile de interes public solicitate si sa plateasca daune morale si/sau patrimoniale.  (3) Hotararea tribunalului este supusa recursului.  (4) Decizia Curtii de apel este definitiva si irevocabila.  (5) Atat plangerea, cat si apelul se judeca in instanta in procedura de urgenta si sunt scutite de taxa de timbru.  CAPITOLUL IV Dispozitii tranzitorii si finale Art. 23. (1) Prezenta lege va intra in vigoare la 60 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. (2) In termen de 60 de zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Guvernul va elabora, la initiativa Ministerului Informatiilor Publice, normele metodologice de aplicare a acesteia. Art. 24. (1) In termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi Ministerul Informatiilor Publice, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei si Ministerul Finantelor Publice vor inainta Guvernului propuneri privind masurile necesare pentru ca informatiile de interes public sa devina disponibile in mod progresiv prin intermediul unor baze de date informatizate accesibile publicului la nivel national.  (2) Masurile prevazute la alin. (1) vor privi inclusiv dotarea autoritatilor si institutiilor publice cu echipamentele de tehnica de calcul adecvate. Art. 25. Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga orice prevederi contrare. Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 13 septembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei. p. PRESEDINTELE SENATULUI, PAUL PACURARU Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 18 septembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.  PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR VALER DORNEANU Bucuresti, 12 octombrie 2001.

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

Un comentator zice:

Autotitatile publice nu respecta art.7 din Legea544/2001. Intentionat sau nu,il;;confunda cu legea petitiilor, si din acest motiv se pierde timp pretios in primirea informatiilor. Acest lucru face politia, prefectura, primaria. Ce este de facut?